duminică, ianuarie 31, 2010

Beyonce&Lady Gaga Video Phone



Un videoclip foarte bun, dar un featuring care nu spune nimic, ci doar o scoate in evidenta din toate unghiurile pe Beyonce. Si da bine pe tapet Beyonce. Lady Gaga pare stearsa, o silfida zbuciumata si pierduta pe langa "ciocolatica lui Jay-Z". In Beautiful liar, Shakira reusea sa capteze atentia cu brio prin miscarile-i specifice. E doar o parere.

vineri, ianuarie 29, 2010

Geoana si PSD-ul


Geoana a devenit un personaj politic care inspira mila. Stiu ca mila in politica nu are ce cauta, dar exista cazuri rare de genul acestuia. S-au mai cunosc si alte cazuri de cadere libera, precum cel al lui Nastase (care a ocupat functiile: de sef al PSD, de prim-ministru, si nu in ultimul rand de ministru de externe, iar acum spera sa fie reales sef al partidului din care face parte; si sa nu uitam si de incercarea sa la presedintia Romaniei) sau cel al lui Victor Ciorbea (care a ocupat functiile de primar al Bucurestiului, presedinte PNTCD-este si in prezent si prim-ministru, functie din care a fost demis ulterior), dar parca nici unul din cazuri nu a fost atat de important ca cel de fata. Importanta i-a fost data de miza jocului, de adversari si de detaliile de pe fundal care au intregit tabloul alegerilor prezidentiale. De cand cu socul alegerilor necastigate, cu revolta si neputinta, stari explicabile de altfel, cu care s-a confruntat, se pare ca Mircea Dan Geoana nu-si mai regaseste cararuia potrivita pe care ar trebui sa calce in PSD. Si se tot clatina de cand "cu Mihaela, dragostea mea". Balans. Geoana a fost prea slab pentru a se lupta cu Basescu. Un joc psihologic caruia Geoana nu i-a rezistat. O secunda in plus de gandire si deja a fost prea tarziu. Era cu un pas in urma, pas pe care nu mai avea timp sa-l mai recupereze. Ca presedinte al PSD, Mircea a actionat singur, independent si nu a acceptat sfatul copoilor smecheri din jurul sau, ca Nastase si Hrebe. De "mai draga" sa nu mai discutam. Macar zambetul fals afisat daca i l-ar fi copiat..A crezut ca imaginea de diplomat perfect si de familist convins ii va convinge pe romani sa aleaga o altfel de Romanie. Americanii se pare ca nu l-au sustinut cum a trebuit. Momentan se afla in situatia de a fi acuzat de unii membri din partidul sau ca aduce dezbinarea PSD-ului. Cu siguranta a tulburat apele intr-un sens nefavorabil. ANI (Agentia Nationala de Integritate) il acuza de fals in declaratii cu privire la achizitionarea unui apartament si a doua locuri de parcare in valoare de 733.000 euro, declaratie de bunuri si venituri ce nu a coincis cu a consoartei. Geoana se apara declarand ca cercetarile facute de ANI reprezinta doar o suma de neadevaruri si de erori comise fie intentionat, fie din lipsa de profesionalism si ca tin sa influenteze alegerile ce vor urma din PSD. E clar ca Geoana nu mai are nicio sansa la aceasta functie. Nici nu cred ca era nevoie de aceasta destainuire brusca facuta de ANI pentru a tulbura si mai mult apele. Erau deja mult prea tulburi si asa. Ce-i ramane lui Geoana? Timp liber, in care sa-si revina si sa se gandeasca la urmatorii pasi pe care va trebui sa-i faca pentru a-si indrepta cariera politica spre fagasul normal.
De partea cealalta a PSD-ului, Adrian Nastase se pare ca a inceput din nou lupta cu DNA-ul, care i-a pus sechestru pe casa din Zambaccian. Sa nu uitam ca e pentru a treia oara cand procurorii DNA ii pun sechestru pe imobilul din Zambaccian, fiind cercetat pentru fapte de coruptie.
Asadar, oficial, raman in cursa pentru sefia PSD doar trei candidati: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu si Miron Mitrea. Adrian Nastase ar putea intra si el in cursa (personal sper sa le castige Diaconescu ca sa mai spele din imaginea noroioasa a partidului la care e vicepresedinte).
Si sa ne reamintim si de acest moment unic in istoria Romaniei.

Dorul




Dedic aceasta piesa tuturor acelora care au un dor pentru ceva sau cineva.

miercuri, ianuarie 27, 2010

Serban Huidu se trezeste vorbind.

Zilele astea m-a dezamagit foarte tare reactia lui Huidu si cuvintele grele pe care i le-a adresat fostei sale colege de breasla , doamna Teo. Aceasta explozie de vorbe nelalocul lor, a aparut dupa ce prin presa a inceput sa se speculeze ca urmeaza ca Mircea Badea sa reia colaborarea cu Teo pentru o noua emisiune. Dar se pare ca ce l-a ofuscat cel mai tare la capitolul "banesc" pe carcotas, a fost sa afle ca "Gainusa lui" (care fie vorba intre noi e un tip de 10 mii de ori mai inteligent decat el) ia de doua ori mai multi bani decat Domnia sa din productia Cronicutei. Si de aici au pornit afirmatiile cu privire la banii altora. E important de mentionat ca Gainusa scrie textele si face cea mai mare parte din documentatia pentru materialele emisiunii. Deci e un fapt pe drept. Dar sa revenim la subiect. In orice caz nu era nevoie sa dea aceste explicatii pentru "dezamagirile" din viata profesionala ale lui Teo. Pe de o parte e clar ca se ia de Teo, in conditiile in care stie ca e buna prietena cu Badea, cu care a avut destule meciuri in ultima perioada. Normal e ca fiecare sa-si vada de treaba si de interesele sale. Cronicuta se bucura de un real succes in continuare, fapt demonstrat si prin studiul facut recent pentru www.paginademedia.ro, in care ocupa prima pozitie ca popularitate, conducand detasat cu un procentaj de 95,4%. Citez cateva din afirmatiile pe care le-a facut Huidu pe al sau blog, la care Teo a raspuns ulterior fiind total surprinsa de afirmatiile fostului coleg de la Prima TV: "In schimb tot cu ajutorul meu, a venit Teo la Prima. Nu am fost niciodata implicat in conducerea Primatv si probabil nici nu o sa fiu prea curand, dar ceea ce-a urmat a fost cea mai mare greseala din istoria televiziunii in Romania. Teo si-a negociat un contract aberant : 20.000 euro plus tva/ editie. Adica 100.000 de euro/ saptamana adica 400.000 euro pe luna si a stat pe ecran la Primatv in jur de 10 luni. Asta in conditiile in care emisia era o coproductie. Si ce-a facut Teo? A venit cu acelasi show, cu aceeasi echipa de productie, cu aceiasi manelisti, fara vlaga si cu o Teo fara forta pe care o emana acum 10 ani. Aici a gresit Primatv. Cu Teo trebuia facut un reality show gigant, cu care probabil am fi ajuns in primele 3 televiziuni comerciale ale Romaniei. Dar ce sunt eu sa dau sfaturi?". E mare pacat cand te intereseaza mai mult capra vecinului. Mai jos topul popularitatilor conform studiului organizat de paginademedia.ro






marți, ianuarie 26, 2010

Lady Gaga









Imi place foarte mult produsul de piata "Lady Gaga". O imagine atent construita, studiata, spectaculoasa, de foarte multe milioane de euro. Lady Gaga ramane in atentia presei cu afirmatiile socante pe care le face despre viata sa intima, despre relatiile sale sexuale, despre preferinte, orientari, etc, care nu tin seama de nicio regula si care o expun tuturor interpretarilor si dezbaterilor. La limita dintre vulgar si de bun gust, pe care de cele mai multe ori o sare, Lady Gaga, fosta ospatarista, ramane unul dintre cei mai bine vanduti artisti la ora actuala. Imbracata in creatii Alexander Mcquenn, pe care l-a si inspirat in ultima colectie "femeia reptila" (una din creatiile sale o poarta chiar in videoclipul Bad Romance), Marc Jacobs, Lady Gaga poate fi considerata si un trendsetter al momentului.


duminică, ianuarie 24, 2010

luni, ianuarie 18, 2010

Imi place Montesquieu


Mostesquieu, unul dintre cei trei mari filosofi iluministi francezi, pe langa Voltaire si Rousseau, spune niste lucruri simple si frumoase despre conditia omului, pe care vreau sa le reproduc aici. Foarte adevarate. Despre fericire. Montesquieu defineste fericirea sau, dimpotriva, nefericirea ca placere sau neplacere. Exista asadar doua categorii de fericiti si nefericiti. Unii sunt fericiti daca sunt puternic stimulati de lucruri accesibile sufletului lor, pe care le pot usor dobandi, fiind stapaniti de "dorinte aprige", iar altii sunt fericiti daca fiinta lor se tine de ale sale, nu e framantata, iar o lectura, o convorbire le ajunge.
Un tip de nefericit este omul care nu are puterea de a dori ceva, care nu iubeste viata, dar se teme de moarte, iar celalalt fel de nefericiti este al celor care "jinduiesc nerabdatori dupa ceea ce nu pot avea".
Deci cel fericit intruneste doua conditii: 1 doreste bunuri (fie exterioare, materiale, interioare sau sufletesti) 2 pe care poate sa si le procure usor. De cealalta parte cel nefericit fie nu are dorinte, nu iubeste viata, fie doreste ceea ce nu poate atinge.
Fericirea e inteleasa ca activitate, si nu ca stare de repaus. Montesquieu recomanda cultivarea spiritului, dar si trairea vietii in toate ipostazele sale, cu placerile si chiar cu durerile ei, daca nu sunt excesive si distructive si, fara a ignora cele mai multe lucruri care ne fac placere si care, de regula, sunt nesocotite.
Aceasta e parerea lui Charles Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu legata de fericire in ale sale "Caiete", carte scrisa la 1748, dar publicata postum dupa aproape doua sute de ani de la moartea acestuia.

sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Tina si David Bowie-Tonight



Melodia asta imi aminteste de multe lucruri frumoase. De promisiuni, emotii si sentimente frumos colorate. Acum vreun an il desemnasem imnul iubirii noastre. O iubire ce parea imposibila datorita diferentei mare de varsta dintre noi. Nici nu are rost sa spun cat. Dar in orice caz destul de mult. Eu ma indragostisem de maturitatea si de inteligenta lui uimitoare, iar el de veselia, forta si tineretea mea. Ne hraneam unul cu celalalt. Pe langa aceasta melodie superba, in care aparitia lui David Bowie alaturi de Tina, e spectaculoasa, revedeam la o luna maxim un film in care joaca si David, alaturi de Catherine Deneuve si Susan Sarandon, The Hunger (1983).
Dar sa revenim la acest clip, in care David si Tina fac un duet frumos, pe de o parte putem vedea forta incredibila a Tinei, iar de cealalta parte ermetismul lui David, care converg frumos impreuna. Iar gestul acela de indiferenta totala la aparitia acelei fane care il ia in brate pe scena (in conditiile in care lui David i se cunoaste orientarea sexuala) e sublim. Din cate se stie pe David si Tina i-a legat mereu o frumoasa prietenie, care se vede si pe scena.
Si apropo, tot legat de filme, sa nu ratati Hunger (2008), daca nu l-ati vazut deja.

joi, ianuarie 14, 2010

Fara identitate.Obsesia.Delirul.


O casa goala. E intuneric. Ma uit pe geam. Oamenii si-au pierdut controlul. Au capatat puteri miraculoase. Zboara nestingheriti, au acces la orice, stapanesc lumea. Sunt liberi. Un copil plange pe strada. Urla de parca ar fi ranit. Nu stie. Nu intelege. Nu stie ce sa faca cu puterea. A ramas la voia intamplarii. E singur si cere ajutor. Nimeni nu-l baga in seama. Sufera.
Femei disperate, dezbracate, alearga pe strada. Accidente umane. Se ciocnesc existentele intre ele. Isterie. Panica. Nebunie. Se aud barbati care rad nebuneste. Unii indivizi zboara in inaltimi cu o viteza incredibila. Nu se mai stie daca sunt femei sau barbati sau ce sunt. Si-au pierdut identitatile cu totii.
In casa e mult praf. Timpul s-a asternut peste tot. Eu nu simt nimic. Am ramas la fel. Nu pot sa inteleg de ce. E posibil ca ochii sa-mi joace feste. Sa-si fi creat proprile imagini. Halucinatie. Mintea mea a dat drumul la un film, al carui regizor si scenarist se pare ca sunt tot eu. Ma trantesc in praf. Am praf peste tot. Si in gura. Ma ridic. Alerg din camera in camera, gonesc ca o nebuna. Aud pasii cuiva in spatele meu. Cineva pare sa fie cu mine. Te vad, alerg dupa tine, te prind, iar dispari. Nu esti. Ma innebunesti. Am praf pe maini. Ma asez la pian. Atingere de catifea. Ce frumos se aude. Ce sunete. Degetele manusilor mele intoneaza imnul obsesiei. Manusi albastre de catifea. Ce fericire. Ce sublim. Hai sa dansam. Ce nebunie. Ritmul devine alert. Ma tavalesc pe jos de ras. Ma mozolesc cu timp si ma cufund in trecut. Te-am facut sa razi. Nu te mai poti controla. Ce sadic esti. Te ador.
Manusile canta singure. Nu le mai poate opri nimeni. Casa rasuna fabulos. E incantator. De afara se aud racnete. Doua zgomote care se bat, se lupta, se contrazic, se cearta. Nu se pot suprapune. Doua lumi. Doua realitati. Doi oameni. Doua manusi. Doua fire de praf. Bag capul in piept si imi simt propria caldura. N-ai vrut sa dansam. Poate mai tarziu. O sa scriu altfel scenariul. Simt o durere cumplita de cap. Am ametit. Iar ai venit. Esti nebun.

luni, ianuarie 11, 2010

duminică, ianuarie 10, 2010

Pe strada Viitorului

E cinci dimineata. Sunt pe strada Viitorului. Ma indrept spre casa. In El Comandante m-am simtit bine. Am fost doar eu, cu mine printre alti oameni. Am dansat, am ciocnit pentru mai bine ,si ne-am intrebat care incotro in lumea asta. Cu persoane pe care nu le voi mai vedea niciodata. Nu stiu cui ii mai arde de intrebari serioase cand situatia scapa de sub control, dar totusi e bine sa le ai cu tine. Nu uiti viata reala de tot.

luni, ianuarie 04, 2010

Departe


Ma trezesc din somn si-mi dau seama ca ne aflam in mijlocul infinitului, intr-o mare de alb, acolo unde luna se opreste de cele mai multe ori, pentru cateva milisecunde si suspina dupa soare, cu care stie ca nu se va intalni niciodata. Visez oare? Nu pot sa-mi dau seama. Ma uit la tine cum dormi si urmaresc fiecare molecula de aer pe care o tragi in piept. Ar trebui sa te trezesc si sa-ti arat unde suntem. Poate tu ai gasi o explicatie pentru tot ce se intampla. Trebuie sa inchid putin ochii. Albul m-a obosit. Milioane de fulgi au drum pe langa noi. Incerc sa ating unul cu degetul aratator, sa vad cum se simte aici. Pare de hartie, nu e rece si nici nu se topeste ca alti fulgi pe care i-am mai vazut. In jurul nostru totul sclipeste. Nu e nimeni. Aici nu traiesc fiinte. Nu exista sunet si nici vreun stimul care sa produca senzatii. Doar acest mult alb pe care putem sa-l vedem.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca miroseam un mac de-abia rupt din lan. Apoi firul s-a rupt si am ajuns aici. Suntem amandoi aici. Asta e cel mai important. Indiferent daca dormi, daca esti viu sau mort, esti aici cu mine...
E asa moale patul pe care stam. M-am muscat de mana. N-am simtit nimic. Nu m-a durut deloc. Mai incerc o data sa-mi provoc durere. Nu simt. E vremea sa te trezesc. Te strig, dar nu se aude nimic. Nu mai am glas. Imi vine sa plang. Si totusi ce rost ar avea? De ce se intampla asta?
Ma sterg de fulgii de fulgii care m-au acoperit si te trag de mana. Ai deschis ochii. Ce bine. Ce usurare. Nu poti vorbi nici tu. Nu conteaza, stai linistit. Ne contopim intr-o imbratisare surda. Suntem unul si acelasi. Ne dam in leaganul iubirii si ne stergem continuu de fulgii de hartie. Inchidem ochii.

Lui A la inceput de an.

Happy New Year!


Hello everybody si La Multi Ani 2010. Sper ca ati petrecut niste sarbatori frumoase alaturi de cei dragi, ca ati primit cadourile pe care le-ati cerut Mosului, ca toate persoanele de la care ati asteptat un mesaj de sarbatori, au dat semnul cuvenit si ca am ramas aceeasi (din punct de vedere al greutatii corporale). Inceputul de an e greu, tot mai visam la vacante, (unii inca sunt fie pe la munte, fie in tarile calde in concedii), tragem de timp, afara ninge ca-n povesti si nu ne arde decat de leneveala. Sarbatorile din pacate ne aduc aceste momente pe care zic eu ca le meritam cu totii din plin dupa un an de munca, dar cu masura ca sunt paguboase. E momentul totusi sa ne dezmeticim usor usor, fara sa ne brutalizam vreun pic, sa ne punem pe treaba, sa zambim si sa reluam activitatile obisnuite pe care le faceam cu placere sau nu. Fiecare cu alegerile sale.
In ceea ce priveste acest blog, o sa incerc si in acest an sa astern cuvinte frumoase pe niste pagini albe, care sa exprime stari, de orice tip, posibil traite in realitate sau sa creez niste povestioare care sa dea de gandit cu a lor simbolistica. In mare parte realitatea este sursa mea de inspiratie. Dincolo de aceste cuvinte frumoase, va trebui sa mentinem si contactul cu actualitatea lumii in care traim. Deci nu ma las de blogareala nici anul acesta. O sa fiu pe aici. Sunt destule lucruri pe care mi-am propus sa le imbunatatesc. In rest, aceeasi cum ma stiti. Va astept si pe voi cu teme, propuneri si pareri. Ma las influentata la inceput de an:)

Un an de 10x mai bun decat cel care tocmai a trecut si nu uitati ca totul depinde de voi!

S.M.